Branković

Branković (alfabet chirilic sârb: Бранковић) este un nume de familie patronimic de origine slavă de sud, însemnând „fiul lui Branko”. Este cel mai frecvent întâlnit la sârbi și croați și este asociat istoric cu Casa de Branković, o familie nobiliară din Serbia medievală și dinastie regală.

Etimologie

Numele derivă de la prenumele masculin Branko, care la rândul său a provenit ca diminutiv al numelor care încep cu elementul slav borna (în slavă de sud brana) însemnând „protecție”. Sufixul -vić (sau -ović) indică descendența, astfel Branković servește ca patronimic, identificând persoanele ca urmași ai unui patriarh numit Branko.

Semnificație istorică

Casa de Branković a apărut ca o forță conducătoare în ultimele secole ale Imperiului Sârb. Conform genealogiilor din secolul al XV-lea, familia pretindea descendență prin căsătoria femeilor cu anterioara dinastie Nemanjić. Domeniile lor centrale erau concentrate în Kosovo. Pe măsură ce Imperiul Sârb s-a fragmentat, Brankovićii au devenit ultimii suverani conducători ai Serbiei medievale. Au guvernat Despotatul Serbiei între 1427 și 1459 până la căderea acestuia sub dominația otomană. Membri proeminenți includ Đurađ Branković (1377–1456), despot al Serbiei care a mutat capitala la Smederevo, și Vuk Branković (c. 1345–1397), un nobil care a luptat la Bătălia de la Kosovo. După căderea despotatului, unele ramuri au fost înălțate la rangul de nobilime ungară, menținându-și (acum doar titulare) pretențiile în zilele noastre.Iar pe lângă dinastie, numele de familie Branković se întâlnește mai larg în rândul slavilor de sud, funcționând ca un patronimic comun, fără legătură neapărat cu o descendență regală. O variantă în alfabet latin este Brankovich.

Purtători notabili

• Vuk Branković (c. 1345–1397): nobil sârb care a avut un rol cheie în Bătălia de la Kosovo (1389).
• Đurađ Branković (1377–1456): despot al Serbiei, supervizor al construcției Cetății Smederevo.
• Marija Branković (c. 1406–1410?): fiica lui Đurađ Branković, soția lui Murad al II-lea (sultan otoman?).

• Înțeles: „Fiul lui Branko” (slavă „protecție”).
• Origine: sârbă, croată.
• Tip: nume de familie patronimic.
• Regiuni de utilizare: Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru.
• Variante înrudite: Brankovich.