Tan este un nume de familie chinezesc cu origini multiple, cel mai frecvent provenind din romanizarea Min Nan (Hokkien) a numelui Chen (陈), care înseamnă „expune, afișează, vechi, antic” și se referă la vechiul stat Chen, care a existat în actuala provincie Henan din secolul al XI-lea până în secolul al V-lea î.Hr. În Hokkien, Chen se pronunță Tân, ducând la ortografia Tan frecvent întâlnită în comunitățile vorbitoare de Hokkien din Asia de Sud-Est, Taiwan, Singapore și Malaezia. O altă origine proeminentă este mandarina 谭 (Tán), care înseamnă „vorbește, discută” și care este, de asemenea, un nume de familie chinezesc. În plus, Tan poate proveni din mandarina 丹 (Dān, „cinabru, roșu”), uneori romanizat ca Dan prin Wade-Giles. În sfârșit, Tan apare și ca nume de familie vietnamez, deși mai rar. Semnificație istorică și culturală Linia Chen are o mare greutate istorică în China, provenind din statul Chen din timpul dinastiei Zhou. Descendenții lui Chen s-au răspândit în toată China și, datorită tiparelor migraționale, numele de familie a devenit predominant în comunitățile diasporei chineze. După prăbușirea dinastiei Tang, familia Chen a ajuns la proeminență, mulți dintre membrii săi ocupând funcții politice importante. În Vietnam, echivalentul numelui este Trần (adesea romanizat ca Tran), care a condus dinastia Trần (1225–1400) și are rădăcini comune cu Chen. Tan-ul Hokkien, concentrat în provincia Fujian și regiunile de coastă, a devenit deosebit de comun în Asia de Sud-Est datorită comerțului și migrației începând cu secolul al XV-lea. Astăzi, Tan se numără printre cele mai frecvente nume de familie în rândul comunităților chineze din afara Chinei. Purtători notabili Tan Kian Seng, om de afaceri singaporez; cea mai comună reprezentare este din identitatea duală a multor figuri. Multe figuri istorice și politice folosesc varianta vietnameză Tran, dar Tan notabili includ antreprenori și lideri de origine Hokkien. Forme variante Numele de familie are mai multe înrudiri: cantonezul Chan, mandarina Chen (Chan din romanizări diferite), vietnamezul Trần (uneori Tran) și alte transliterări locale în sfera sinică. Semnificație: provine din romanizarea Min Nan a lui Chen (stat antic) sau derivă din Tan (vorbire, cinabru) Origine: chineză (diverse dialecte) Tip: Nume de familie Utilizare: în principal chinezesc, de asemenea vietnamez și diaspora din Asia de Sud-Est