Pinto este un nume de familie comun în țările vorbitoare de portugheză, spaniolă și italiană, precum și în părți ale Indiei, Franței și Israelului. Semnificația sa derivă din adjectivul portughez, spaniol și italian pinto, însemnând „pestriț” sau „pictat”, provenind din latina târzie pinctus și latina clasică pictus („pictat”). Termenul era probabil folosit inițial ca poreclă pentru o persoană cu o înfățișare colorată sau pătată, sau pentru a descrie o persoană plină de viață sau neliniștită. Aceeași rădăcină latină a dat naștere numelui corabiei lui Cristofor Columb, La Pinta („Cea Pictată” sau „Cea Pestriță”) și, mai îndepărtat, prin latina vulgară pincta („pictat”, referindu-se la semnele de pe un recipient), unității engleze de măsură pint (halbă). Etimologie și istorie Numele de familie Pinto este atestat pentru prima dată în Portugalia și Spania medievală, unde era folosit atât ca nume topografic (referindu-se la o gospodărie cu pereți vopsiți), cât și ca poreclă ocupațională pentru un vopsitor sau pictor. În Italia, numele este mai puțin frecvent, dar apare în sud, în special în Sicilia și Napoli, adesea ca o variantă ortografică a lui Pinto sau Pinti. Cuvântul a fost adoptat și ca nume de familie de către evreii sefarzi după Expulzarea din Spania din 1492, ducând la o prezență semnificativă în teritoriile otomane, Africa de Nord și mai târziu în Țările de Jos și în Americas. În India, numele de familie este comun printre catolicii goani și mangalorezi, adesea de origine portugheză, reflectând prezența colonială portugheză în Goa și Bombay. Personalități notabile Numele de familie Pinto a fost purtat de multe personalități notabile din diverse domenii. În arte, Michele Pinto-Orcini (sec. al XVII-lea) și dansator/tot ce știm; mai plin, numele său sugerează printre politicienii internaționali – Abelardo Pinto (politician de la sfârșitul secolului al XX-lea; dar și mai devreme, Abelardo Pinto a fost un ambasador din Algeria care reprezenta – date insuficiente)