Jin (晉 sau 晋, Jìn, a doua formă fiind varianta simplificată) este un nume de familie chinezesc cu rădăcini istorice adânci, provenind dintr-un stat din dinastia Zhou și teritoriul său, mai degrabă decât direct din sintagma chineză pentru „aur” (jīn cu un ton diferit). Numele de familie 金, pronunțat Jīn cu primul ton și, de asemenea, romanizat ca Jīn, înseamnă de fapt „aur” în chineză. Caracterul 晉 (Jìn) se referea inițial la râul Jin din provincia Shanxi. Conform tradiției, la începutul dinastiei Zhou (c. 1046–256 î.Hr.), regiunea a devenit un stat vasal numit Jin, după râu. Al doilea marchiz de Tang, Ji Xie (燮), și-a mutat capitala pe cursul râului Jin și a schimbat numele statului său în consecință. Prin urmare, titlul „Jin” a devenit un nume de familie purtat de descendenții casei conducătoare a acelui stat. Istoria ulterioară a transformat acest nume de loc într-un titlu dinastic proeminent: dinastia Jin (265–420 d.Hr.), fondată de Sima Yan—care deținuse anterior principatul Jin sub regatul Wei—a adoptat numele ca denumire oficială a imperiului său. Astfel, Jin a devenit nu doar un nume de familie, ci și numele celei mai longevive dinastii chinezești care nu a fost unificată ca imperiu (perioada celor Șaisprezece Regate a divizat China) și al unei dinastii Jin ulterioare (936–947). Astăzi, ca nume de familie, Jin apare sub două forme principale (una însemnând „aur”) utilizate în toată China, ambele având narațiuni distincte de origine. În context cultural, numele de familie Jin (晉) derivă în principal dintr-un loc și o entitate politică, similar cu alte nume de familie originare din state ale erei Zhou, precum Qin sau Zhao. Între timp, cognatul omofon care înseamnă „aur” (金) rămâne unul dintre cele mai comune nume de familie chinezești și astăzi. Printre purtătorii săi se numără figuri istorice precum împărăteasa-douair Jin a dinastiei Song și diverși artiști din diaspora chineză contemporană. Mai mulți purtători apar și în registrele imperiale timpurii—cum ar fi familia nobilă descendentă din principele Hu de Han, care a adoptat numele de familie Jin în secolul al IV-lea. O variantă sinonimă înrudită este Kim în coreeană și vietnameză, unde numele apare cu același caracter hanja care înseamnă „aur”, dar adesea cu romanizări diferite. Acest nume, scris istoric alternativ, are o utilizare echivalentă în lexicul sino-coreean și sino-vietnamez, exprimând frecvent aceeași scriere. Persoane notabile numite Jin includ: Jin Xin (d. 212 î.Hr.), un oficial al dinastiei Qin; Jin Midi, un consilier de frunte al ultimului împărat al statului Chen (perioada celor Trei Regate); precum și mulți artiști contemporani cu etichete de scenă produși de populația repatriată modernă care trăiește în afara Asiei, în cadrul națiunii SUA — o relatare care include, de asemenea, fapte despre alții pentru actualizarea graficii chinezești, rămânând distinctă cu nuanțe de lectură a componentei lor de sens prezente.