Baráth este un nume de familie maghiar derivat din cuvântul maghiar barát, însemnând „prieten.” Termenul provine dintr-un împrumut slav (comparați, de exemplu, slavona veche братъ, bratz, însemnând „frate”) și a intrat în limba maghiară prin contactul cu popoarele slave vecine. Ca nume de familie, Baráth aparține unei categorii europene largi de nume derivate din termeni de rudenie sau afecțiune, cum ar fi englezescul „Friend” sau germanul „Freund.” În Ungaria, numele este cel mai frecvent în regiunile de est, în special în județele Hajdú-Bihar și Szabolcs-Szatmár-Bereg. Apare, de asemenea, cu o frecvență notabilă în România, unde comunitățile maghiare etnice păstrează ortografia. Varianta „Barát” (fără -h) este, de asemenea, întâlnită, reflectând aceeași rădăcină. Numele este atestat și în registrele slovace, unde urmează tiparul tipic de declinare slovacă pentru nume de familie masculine: Baráth (nominativ), Barátha (genitiv), etc., cu echivalentul feminin Baráthová. Conform portalului de dicționare slovace, pronunția este /baraːt/, cu -h final mut. Acest lucru sugerează că numele a fost adaptat în slovacă din maghiară, deoarece digraful -th nu este nativ ortografiei slovace. De-a lungul timpului, numele s-a răspândit și în alte țări prin emigrare. Purtători notabili includ fotbalistul maghiar Csaba Baráth (născut în 1988), care joacă ca mijlocaș, și politicanul slovac Andrej Baráth (născut în 1979). Cu toate acestea, numele este, în general, neobișnuit la nivel internațional, clasându-se în afara primelor 1000 de nume de familie în majoritatea bazelor de date globale. Etimologie Rădăcina barát a intrat în limba maghiară dintr-o sursă slavă—probabil slavona veche bratr sau slovaca modernă brat, ambele însemnând „frate.” De-a lungul timpului, sensul s-a mutat de la „frate” (de obicei monastic) la „prieten” în maghiară, paralel cu evoluția semantică a latinescului frater către termeni romanici pentru „călugăr” sau „frate.” Adăugarea -h final în Baráth este o trăsătură ortografică maghiară comună pentru a denota o vocală lungă (á) și pentru a diferenția de alte cuvinte cu sunet similar; probabil a apărut ca o convenție scribală care mai târziu a devenit standard în numele de familie.